Negru Voda fugind in Tara Ungureasca

Napadisera odata multi tatari in Tara Romaneasca, pradasera in sus si-n jos si luasera o multime de robi.

Pe vremea aceea stapanea in tara Negru-voda. Viteazul acesta se luptase el mult si bine cu tatarii si abatuse de mana mortii, socotind ca doar-doar i-o izgoni din pamantul nostru.

Dar a putut maria-sa? Ca tatarii erau multi, multi, de nu ai putut sa-i numeri; iar el numai cu o mana de romani.

Ce sa faca Negru-voda? Ca sa nu-l prinda a rupt-o la fuga spre Tara ungureasca. Fugea pe un cal potcovit cu potcoave de argint intoarse, sa nu-i cunoasca paganii urma.

Cand a ajuns la Dambovita insa, doamna, ostenita de atata cale, i-a cerut lui Negru-voda un loc de ascuns, ca nu poate sa-l mai insoteasca.

Voda ce sa faca? A trecut cu doamna Dambovita si i-a aratat loc de ascuns dupa o stanca ce se vede si azi in dreptul bisericutii, pe partea dreapta.

Pe urma, Negru-voda, crezand ca doamna e scapata, a dat pinteni calului si a fugit cat a a putut, de a trecut muntii.

Dar, dupa ceva vreme, au gasit tatarii cararea pe care fugisera Negru-voda si cu doamna si au inceput sa racneasca dand buzna spre Dambovita, la locul unde credeau ca este ascuns Negru-voda.

Aici insa au descoperit-o pe doamna si s-au repezit ca fiarele, urland si zbierand, spre stanca, sa-i ia viata fugarei. Atunci, ce sa faca doamna? Vazand ca nu mai are nicio nadejde de scapare, si-a facut cruce si s-a aruncat de pe stanca, din inaltimea aceea, tocmai jos, jos de tot, in albia Dambovitei.

A cazut biata de ea, jos pe pietre, in apa, si s-a facut farame. Cand a sarit de pe stanca, dupa ce si-a facut cruce, doamna a strigat cat a putut de tare: “Decat eu roaba la tatari/Mai bine carne de croncani!”

Si de atunci stanca aceea de peste Dambovita se cheama Piscul Doamnei.

Legende populare romanesti