Ma prezint doar ca un parinte care iubeste foarte mult copiii si copilaria. Imi rasfat copiii pentru ca asta este singura perioada a vietii lor in care pot sti ce inseamna asta. Daca nu eu, atunci cine?
Copiii gasesc de toate in nimic fiindca nimicul e cristalin si ei pot vedea dincolo de el. Sa nu le intunecam rationamentul cu realitatea matura din ochii nostri. Noi trebuie sa fim cei ce incearca sa priveasca prin ochii lor si astfel sa conlucram pentru scopul suprem al nostru, al parintilor si dascalilor, pentru protejarea, fericirea si educarea viitorului Om.
Acest blog este deschis de putin timp, insa se pare ca este de folos multora care au aceleasi interese cu ale mele. Trec pragul casutei foarte multi vizitatori, pentru ca nu are restrictii de niciun fel si tot ce exista aici puteti folosi in scopuri educative. Ce scriu in “Casuta copiilor” este doar din placere si nu in scopuri comerciale. Prin insemnarile mele eu comunic cu voi si mi-ar face mare placere daca mi-ati raspunde. Mi-ar placea sa stiu ca acest BLOG nu este doar o gara in tranzitul vostru.
Daca aveti ceva de spus, daca vreti sa impartasiti din cunostintele si experientele voastre si altora, puteti sa o faceti si pe acest blog. Totul va fi retranscris intr-o insemnare proprie cu precizarea autorului. Accept si chiar imi doresc colaboratori inregistrati (sau nu).
Va place acest blog? Atunci, va rog sa-l recomandati prietenilor, iar daca aveti un site va rog sa utilizati linkul sub numele “Casuta copiilor”.
Multumesc!
Makeup Wunder 
Super Babysitter
Kuchen Turm
Fashion Designer New York
Imi place mult cum ai spus aici: “Copiii gasesc de toate in nimic fiindca nimicul e cristalin si ei pot vedea dincolo de el. Sa nu le intunecam rationamentul cu realitatea matura din ochii nostri.”
Dumnezeu sa straduieste sa reactiveze acest lucru si in viata adultilor. Noi nu pricepem cum ar fi posibil, si El insista spunand: “pana nu va veti face ca niste copilasi, nu veti intra in Imparatia cerurilor” (Mat. 18,3). Deci copilasi, aceia mici, nu cei mai mari care invata vicleniile vietii..
Exista ceva deosebit in copilasi pe care noi adultii, nu il putem prinde, insusi, din pacate..
Se pare ca ti-ai descoperit abilitatea. Sunt uimit de cautarea acestei “Casute a copiilor”
Felicitari!
si eu sunt uimita, Florin.
multumesc!
sa stiti ca daca nu ai copil nu simti veata ,dar asa spun uni dar sunr patuti si ” EU TE-M FACUT EU TE OMOR ”””” IOANA
asa-i Anda, fara copii viata e mai saraca.
la suparare mai sunt oameni care spun lucruri urate copiilor lor, dar sunt sigura ca sunt doar vorbe aruncate, desi acestea nici nu ar trebui sa existe.
despre parintii care nu ar trebui sa se numeasca asa, oamenii fara discernamant, nici nu vreau sa vorbesc, deocamdata.
Si eu sunt tot parinte a 3 copii ,si sunt si psiholog si consiler educativ si sunt de acord cu toate spuse mai sus
“Copiii gasesc de toate in nimic fiindca nimicul e cristalin si ei pot vedea dincolo de el. Sa nu le intunecam rationamentul cu realitatea matura din ochii nostri. Noi trebuie sa fim cei ce incearca sa priveasca prin ochii lor si astfel sa conlucram pentru scopul suprem al nostru, al parintilor si dascalilor, pentru protejarea, fericirea si educarea viitorului Om.”
Ai foarte mare dreptate,dar multi dintre parinti care nu stiu sa isi creasca copilul iau carti de tipul” Cum sa tit educi copilul ” sau “Educa-ti copilul” sau “Copilul tau este neastamparat?” Majoritatea parintilor stiu sa isi educe copii inttr-un anume fl,iar altii isi fac resrictii sa spunem “regale”d exmplu ” Nu te juca cu acei copii sarci,tu esti bogat” ,”Vai ai transpiart putin ,fa o baier repde sa nu racesti” Este super acest blog si …a ramas fara cuvinte
Buna, Dedu! Sanatate copiilor tai!
Nu vad nimic rau in faptul ca parintii cumpara carti dupa care sa se ghideze si sa invete sa-si creasca si educe copiii. e chiar remarcabil. acei parinti dovedesc faptul ca sunt interesati de copii lor si isi dau silinta sa faca lucrurile cat mai bine. poate unii nu si-au dezvoltat inca instinctul sau nu au incredere deplina in actiunile lor sau vor sa cunoasca cat mai mult in acest domeniu.
recunosc ca nu m-am luat niciodata dupa carti pentru ca mereu am considerat ca eu sunt cel mai bun ghid pentru copiii mei. am avut incredere in mine.
phuu…despre parintii care au asemenea interdictii ce sa spun? tine de educatia primita, de starea sociala…mai pe romaneste…de fumurile din cap.
Multumesc de vizita. Te mai astept si mi-ar placea sa primesc si sugestii.
as avea o sugestie….pe acets bog sa creati un subiect de discutie pe nume “Sugestii si propuneri ”
sau un subiect de discutie ” Campanii de ajutare a copiilor nevoiasi ” pentru ca la scoala unde sunt eu consilier exista doua campanii “Copii pentru copii ” si “Dar din dar se face raiul”
Uitati un site care este bun pentruun parinte:http://www.copilul.ro/
Iar pentru copii am hotart ca cel mai educativ si mai bun site pentru copii de pana la 6-7 este:http://www.lumea-copiilor.ro/
Eu cred ca acest blog este de 1000 de ori mai bun pentru un parinte.
chiar, inyahart? imi face mare placere sa citesc asta.
multumesc. mi-ar placea sa stiu de ce crezi asta. ma intereseaza pentru imbunatatiri.
Vei stii singura daca trebuie sa faci imbunatatiri sau nu. Cred ca nu ai nevoie de parerea nimanui in acest sens.
Mie imi place asa cum e…pentru ca este realizat cu inima, fiindca reprezinta sufletul unui om, ceea ce se aduna in el, fie ca e matur fie ca e copil; pentru ca este o amprenta personala si nu se incadreaza in comercial, ci in ceva personal, original.
Buna,eu sunt educatoare in Timisoara,la o gradinita particulara..si in legatura cu subiectul articolului,eu din ceea ce am intampina in meseria mea..consider ca atunci cand un copil este “prea” mult tinut in palma..isi ia “lumea-n cap”Nu stiu daca ati avut ocazia sa intrati vre-odata intr-o gradinita unde toti copii sunt imbracati in hainute minuscule dar care in colt au semnul unor marci scumpe de fitze din Mall,nu stiu daca ati asistat la scene de adevarate crize a unor copii de 2ani jumate..care-si lovesc parintii tocmai ca nu i-au imbracat cu vesta roz..si fustita alba,asa cum ei au “ordonat” de-a dreptul.Eu una inteleg sa-ti rasfeti copilul,mai ales ca in medie parintii de care vorbesc petrec undeva intre 2-3 ore /zi cu copii lor,restul timpului petrecandu-l la gradinitia cu ingrijitoarele si educatoarele.Daca parintiii au o anumita vina ca nu-si petrec timpul cu copii lor..ce vina au copii ca mama si tata ii lasa la gradinita de la 7-19 in fiecare zi?Si atunci copii acestia mai pot fi priviti ca si copii cu o viata normala?Si stiti ce ma gandesc?ma gandesc ca poate asa vom ajunge cu totii in cativa ani,cand vom cauta sa strangem averi..in loc sa vedem “avearea” in ochii micutului nostru.Sper sa am un baietel frumos,si sa-mi dea Dumnezeu o minte limpede sa-l cresc asa cum merita sa fie crescut un copil..de catre parintii lui
O zi buna va doresc..tuturor!
Buna, Loredana!
Cred ca se cam bat cap in cap niste afirmatii. parintii care lucreaza 10-11 ore pe zi si nu au timp sa stea prea mult cu copiii lor, nu sunt in masura sa-i tina pe acestia “in palma”. Nu au timp pentru asta. Copiii isi iau lumea-n cap pentru ca parintii nu sunt suficient timp cu ei ca sa-i educe si sa le acorde atentia de care au nevoie. se razvratesc tocmai pentru ca in viata lor sunt implicate prea multe persoane, fiecare cu stilul si atitudinea lor, derutandu-i astfel pe copii.
e regretabil faptul ca cei mici sunt nevoiti sa stea la gradinita atat de multe ore. vina nu o au doar parintii. tot sistemul asta modern este de vina. angajatorii care-si biciuiesc angajatii, banii de care ai nevoie sa traiesti sunt cauzele acestui proces. ma refer la marea majoritate a parintilor. de condamnat sunt acei parinti care-si neglijeaza copiii punandu-si afacerile pe primul loc. aceia care au de ales.
Iti doresc si eu un baietel sanatos, frumos si ager, iar tie puterea de a-l face fericit.
Sa fie intr-un ceas bun!
Dedu, multumesc pentru recomandarea de a face un sondaj pentru sugestii si propuneri. Imi pare rau ca nu ti-am raspuns pana acum, dar nu am observat comentariul.
Nu conteaza ….pentru ca acum fiind si invatator ,si psiholog si consilier educativ ,vad ce greu este sa te descurci ,in plus ca sotia mea este educatoare eu de fiecare craciun trebuie sa ma imbrac in mos craciun la serbare ,iar pe copii mai mici ii imbrac in spiridusi …sau la serbarea de pasti trebuie sa m imbrac in iepuras
am o sugestie…sa faci ,Amy,daca doresti un subiect de discutie cu tema “Colinde” iar daca doresti te rog sa imi lasi adresa ta de e-mail ca sa iti tirmit sugestii de colinde frumoasa
Asadar, Mos Craciun, iti urez noroc!
adresa de mail nu o afisez ptr ca nu vreau sa am probleme de niciun fel, dar am eu adresa ta si cand voi avea timp, te voi contacta.
sper doar sa am timp sa ma ocup de propunerile tale. in ultima vreme sunt foarte ocupata.
Multumesc!
Mi-ar placea sa ne asociem.
Astept un email, daca doriti si voi asta.
Ada, am trimis mail.
“Casuta Copiilor” nu are cum sa fie doar o gara
, decat pentru cei care nu stiu sa vada “cristalinul de dincolo…de el” 
asa cum ai spus-o si tu atat, atat de frumos.
.
Este un blog frumos, educativ care stie transmite
Iti doresc tie si familiei tale Sarbatori Fericite! Craciunul sa va gaseasca alaturi de cei dragi, in fericire, zambete, veselie, colinde si multa iubire!
Multumesc mult, Lady Allia.
Tot fericire, veselie si iubire alaturi de cei dragi iti urez si eu, doamna!
Craciun fericit!
Lumina din ochi de copil de-o zarim,
E semn ca si-n sufletul nostru de-adult,
Sub lava murdara , e-un strop de sublim…
Daca nu-l pierdem, in al vietii tumult,
Nici pe copil nu il dezamagim …
prea mult !..
“Copiii gasesc de toate in nimic”, iar noi, cei MARI, gasim nimic in toate (?) Există totusi pe undeva un echilibru in TOT ?
.
pet, incantata de vizita.
dad, mai bine erau :
astfel era o continuare.
Uneori ei, copiii, reprezinta singurul “lucru” bun (nematerial!) pe care-l avem, dar reusim (aproape intotdeauna), ajutati si de societate, sa ii schimbam. Le dorim copiilor nostri sa aiba o cat mai buna situatie materiala si sociala , sa fie niste invingatori, dar…pe cine sa invinga ? Cel care ii invinge pe altii este un individ-invingator (individul invinge alti indivizi); cel care se invinge pe el insusi este un om-invingator (omul invinge individul). Socrate spunea ceva de genul ca acela care are mai putine dorinte e mai aproape de zei,deci mai fericit. Pe Socrate il vad ca pe un OM – INVINGATOR –TIP, iar ca un INDIVID – INVINGATOR- TIP ar fi, cred, Becali (la acest tip mai putem adauga: Basescu, Hitler, Napoleon etc.). Cand copilul nostru ajunge un individ- invingator, credem – si, partial, avem dreptate – ca el contribuie la ridicarea valorilor sociale, civilizatoare ale omenirii (de fapt, invingatori si invinsi contribuim cu totii), daca este un om-invingator, contribuie la ridicarea valorii umane a omenirii.
Daca ascultam o orchestra si suntem prea aproape de vreo trompeta sau de vreo toba, ne va fi greu (chiar imposibil) sa percepem armonia ansamblului. Solutia e simpla: ne indepartam sau punem in imposibilitate de functionare instrumentul sau/şi instrumentistul. Dar, in viata, putem si avem dreptul sa procedam la fel ? Daca ascensiunea, realizarea sociala a copiilor nostri intra in conflict cu principiile morale pe care AR TREBUI sa le avem, ce facem ? Ce-i invatam ? Că om = realizare socială ? Că e important să reusească, nu conteaza cum? Cine nu urcă „suficient” pe scara socială e un ratat ? Păi, in acest caz, Socrate poate fi considerat un dezastru şi Iisus la fel: erau dispreţuiţi, chiar urâţi, de „înalta societate”, n-aveau situaţie materială (nici nu o doreau!), n-aveau nimic, numai gura de ei…Si totuşi !
Încântată de vizită ? Cred, dacă nu durează prea mult şi nu e uşa deschisă in timp ce eu bat câmpii(deşi nu-s violent) pe vremea asta geroasă, in vremurile astea reci (n-aş vrea să răcească cineva din greşeala mea). Or fi fost vreodată sau vor fi vremuri mai … calde ?
da, daca reuseste sa se invinga pe el, valabil si in cazul adultului nu numai al copilului, atunci este un invingator. are de luptat cu multe decizii, cu multe caractere, cu la fel de multe anomalii. daca va sti sa ia hotararea cea mai buna in asa fel incat sa fie impacat cu el si cu Dumnezeu atunci va fi un Om invingator, dar… nu intotdeauna reuseste singur. trebuie invatat, ajutat, indrumat. are nevoie de exemplu. un exemplu de inceput pe care sa-l depaseasca in timp.
sunt incantata de vizita pentru ca iti exprimi atat de instruit ideile. eu nu pot asta, dar imi place sa citesc, sa iau aminte si sa incerc sa invat.
sigur au fost si vor mai fi vremuri mai calde. cauta in inima ta si sigur vei gasi. daca nu poti singur(a) cere ajutor.
Ma gandeam sa adaug la cele spuse anterior (de mine):
Vremurile rele sunt bune: daca rezistam, ne stimuleaza sa crestem.
Ar fi bine, cred, sa-i invatam pe copii (cat putem noi si cat pot ei) ca valoarea unui om constă in ceea ce este, nu in ceea ce are (e drept ca atunci cand alegem o cutie si ne grabim, daca si asa nu stim ce-i in ea, preferam sa aibă macar ambalajul frumos !) Cand ceilalti il apreciaza dupa cat are, omul ajunge sa creada ca aceasta e singura lui valoare.
Poate n-ar trebui decat sa le aratam copiilor ca-i iubim neconditionat sau, poate, n-ar trebui sa le aratam, ci sa-i iubim (atât !). Si sa-i ajutam sa se realizeze ca oameni, carora le place meseria pe care o fac (indiferent care-i aia), nu placerile pe care banii le pot procura. Principalul ar fi sa se simta ei impliniti sufleteste,
Cine, stie, poate ca lucrurile, in ansamblul lor, stau cam cum ar fi de exemplu intr-o scoala: un profesor de matematica si unul de sport nu sunt de acord, primul dand intaietate dezvoltarii intelectuale , celalalt – dezvoltarii fizice. Daca profesorii isi fac meseria bine, divergentele dintre ei sunt benefice pentru copii, care vor creste destepti si sanatosi.
Adaug si un „raspuns” la cele spuse de tine:
Am impresia ca ideile, sentimentele sunt, de cele mai multe ori, deformate de acest limbaj nepotrivit, ingust, care nu le poate cuprinde (pe langa aceasta infirmitate inerenta oricarei limbi, limbii române i se mai adauga si noul DOOM !), iar exprimarea, cu cat e mai instruita, mai pretentioasa, cu atat se ideparteaza de esenţă (cât de simpla este exprimarea lui Eminescu !…) Mi-as dori sa pot exprima clar ideile, dar de la o idee se ramifica alte idei si mi-e greu s-o aleg pe cea din care stiu ca vor apare alte idei, dar cel mai dificil mi se pare sa expun exact ideea; in plus, intre idei, eu stiu ca a fost continuitate, insa dupa ce le-am redat constat ca a cam disparut, iar ideile imi par stangace, de parca ar purta haine de lucru la o intrunire de gala (daca ma iau dupa cele spuse de tine, s-ar putea sa fie invers, haine de gala la lucru, parca mai nepotrivite! – exprimarea ar trebui sa fie sau sa ne pară cat mai naturala si logica)
Luni dupa-masa am vazut o batranica ce impingea, tragea, tinand cu ambele maini, o cutie de carton. Dupa 3-4 m se odihnea putin. In cutie era un calorifer electric luat la pret redus de la un magazin. Batranica are 72 de ani, sotul e mort de 3 ani, copiii ei au problemele lor, ea n-are incalzire, doar un resou pe care isi face mancare – astea mi le-a spus fara s-o intreb. Intrebata, mi-a zis ca nu i-a fost frig pana acum „fiindca in camera stau imbracata bine… dar am auzit ca vine geru’ mare si de-aia mi-am cumparat asta…cât oi mai trăi…ca n-o mai duc mult”. Caloriferul il dusese cam 100 de m si mai avea vreo 200 m . Dupa intrarea in bloc mai avea de urcat niste scari pentru a ajunge la lift (locuia, dupa spusele ei, la etajul 9). M-am oferit s-o ajut pana la lift, dar mi-a raspuns cu atata „convingere” ca poate singura, incat n-am indraznit sa insist.
Alt exemplu cu armonia universala: la o ferma de animale, ingrijitorii de animale si macelarii sunt, aparent, in tabere diferite (aparent ! – mai ales din punctul de vedere al animalelor), dar, de fapt, amandoi vor ca ferma sa prospere si, bineinteles, n-o fac de dragul fermei. (La scara universala, noi ce suntem ?)
Am depasit deja cu mult timpul (spatiul) unei vizite. Imi cer scuze,nu se va mai intampla !
Acum voi incerca sa termin, pe scurt (cat pot eu !).
Casuta copiilor – daca privesc pe fereastra, copiii vor vedea, ţara, lumea asta in care mai exista si cate o batranica sarmana, si cate un copil fara casuta, si…cate si mai cate…
Impacarea cu sine si cu Dumnezeu – Uneori sunt de acord ca trebuie cautata, dar cand imi aduc aminte de La Bruière („Parca ţi-e rusine sa fii fericit cand vezi anumite mizerii”), consider ca omul n-ar trebui nici macar sa-si caute linistea cat timp exista atata nefericire. Rostul omului ? Sa-i ajute pe ceilalti ! Consideram ca a stiut Dumnezeu ce face atunci cand ne-a dat mai mult decat unora, dar cand ne-a dat mai putin decat altora si ne-a mai procopsit si cu niste necazuri – total nemeritate ! – sigur a gresit la socoteli ??
Cand stau asa de mult in vizita si e usa deschisa nu se poate sa nu aduc si putin (putin mai mult !) frig.
Imi cer inca o data scuze pentru ca am intrat asa. Iti multumesc pentru amabilitatea ta. Parca am fost undeva in vizita si, in loc sa duc, am primit flori(sau caldura).
Am impresia ca subiectele abodate de mine nu prea sunt pentru „Casuta copiilor”
abordate
buna seara! raspund maine, daca nu e cu suparare. asta daca imi dau pace virusii ce i-a contactat PC-ul meu.
nu e nici suparare, nici graba, nici obligatoriu, insa, daca ne certam, ar fi amuzant sa fim cat mai multi.
Spuneai, referindu-te la exprimare, ca incerci sa inveti. E foarte bine, ai de invatat ! De la oricine poti invata… macar cum sa nu gresesti in acelasi mod.
In povestea „Prietenul credincios” de Oscar Wilde exista doi indivizi (nu-i pot numi oameni pe amandoi), unul teoretizeaza, iar celalalt pune in practica prietenia. Cred ca mai important decat ce spui e ceea ce-i dincolo de vorbe, ceea ce simti. E important ca faci un lucru bun „realizat cu inima” (inyahart) Nu stiu daca „ti-ai descoperit abilitatea” (Florin), nici daca e menirea ta (inclin sa cred ca da), important e ca stii tu (poate nici asta nu conteaza). Sper numai ca, gandindu-te la copii, sa treci intotdeauna peste piedicile puse constient sau inconstient de maturi (uneori chiar de copii) si sa-ti urmezi Calea.
PS sau EXS (ex = in afara) se pare ca se poate pune orice adresa la Mail
pet, referitor la valoarea individului dupa ce stie si nu ce are, sau invers dupa caz, intalnesc la copiii din jurul fetelor mele exact contrariu a ce afirmi tu si eu si altii ca noi. desi sunt atat de mici, au deja valori gresite si nu stiu in ce masura parintii poarta vina sau este o implementare genetica a noilor generatii. chiar de curand m-am confruntat cu mai multe exemple concrete.
Faptul ca te exprimi pretentios si ca de la o idee se naste o alta idee e doar meritul nivelului tau de dezvoltare intelectuala si nu ai de ce sa-ti doresti sa te poti exprima mai simplu, pentru ca te faci foarte bine inteles expunandu-ti cunostintele vaste. Cunosti multe, impartasesti multe.
Cred ca noi, oamenii, suntem extrem de pretentiosi in ce ne priveste si de aceea nu vom fi niciodata pe deplini impacati. De aceea dam vina pe Dumnezeu cand lucrurile nu merg bine si ne laudam meritele personale cand avem izbanzi, DAR avem si dese momente – sau sa luam individul pios? – cand avem drag de Dumnezeu (nu-mi place exprimarea “frica de Dumnezeu”) si implicit suntem impacati cu noi insine. Un singur individ nu poate schimba lumea singur, chiar si marile personalitati ale lumii au avut nevoie de ajutoare, dar putem contribui putin la binele unui alt individ. “Ajuta-ti aproapele!”
Daca as putea sa exprim tot ceea ce simt, gandurile mele nu ar incapea in Cartea recordurilor.
)
Copiii sunt slabiciunea mea. Un plans de copil ma face sa lacrimez si-mi strange inima de durere chiar daca il aud de la mare distanta, iar rasul copilului “imi da aripi”. Casuta copiilor s-a nascut din dorinta de fi de folos, eu ca om, iar ce stiu sa fac cel mai bine este… sa ma joc si sa-i invat si pe altii.
referitor la valoarea individului” – e o mica diferenta intre ce am spus eu si ce spui tu ca am spus eu . Era vorba despre A FI si A AVEA (daca stim ceva, nu inseamna ca SUNTEM, ci doar ca AVEM niste cunostinte despre ceva). Si limbajul ne „ajuta” sa confundam A FI cu A AVEA. De exemplu, spunem : sunt zidar, sunt inginer, sunt ministru…in loc de : sunt un OM (sau ar trebui sa fiu !) si am meseria de zidar etc. Poate ca oamenii incearca sa adune tot felul de „bunuri” prin buzunare , in burta, in cap si-si inchipuie ca au umplut golul interior… parca incercam sa astupam cu tot felul de gunoaie gura unei mine (de diamant). Valoarea individului nu conteaza daca nu exista o alta valoare (umana? divina?… – nu stiu cum s-o numesc, avand in vedere faptul ca majoritatea animalelor isi ingrijesc puii mai bine decat unii oameni).
Exprimarea pretentiosa e nenaturala, afectata si o asociez unei persoane care vrea sa se dea mare. (Sau e intelegerea diferita a cuvantului pretentios? Mi-ar prinde bine sa stiu in ce consta pretiozitatea exprimarii mele). In orice caz, trebuie sa ma analizez ! In privinta cunostintelor mele vaste… ma incanta cand unii cred ca ar exista asa ceva, dar asta nu inseamna ca ma pacalesc si pe mine… Iar cu ideile ce se nasc una din alta, cred ca de multe ori pornesc de la o idee, se iveste o ramificatie pe care merg, si merg, si… pierd ideea.
Spuneai ca un om nu schimba lumea, pai… ar trebui sa inceapa cu el si, schimbandu-se el, lumea s-a schimbat. (Aici si in alte cateva locuri as fi pus cate un citat sau as fi povestit vreo aiureala sau m-as fi jucat cu cuvintele, dar spatiul-timp de vizita si teama de pretiozitate m-au oprit)
Copiii reprezinta slabiciunea care-ti da putere ! (daca toate slabiciunile ar fi asa !)
Gute Arbeit hier! Gute Inhalte.
Danke!
am un site cam cu acelasi profil. il poti gasi la adresa http://www.copilasi.ro. am putea face un schimb de link-uri sau o promovare de genul asta.
deasemenea mai administrez si saramaria.wordpress.com – este pt fiica mea. as putea sa pun si acolo link-uri.
toate cele bune !
imi place pagina ta. am pus link.
am sa fac si o promovare. zi buna!
ai si tu de la mine un link pe copilasi.ro. este in partea pe coloana din dreapta. daca ai ceva idei de colaborare/promovare da-mi de stire.
toate cele bune si succes cu blogul
Buna ziua,
Ma numesc Arina Borz, sunt coordonator proiect http://educatie.inmures.ro. Am gasit acest blog si mi-a atras atentia. Vreau sa va felicit pentru ceea ce ati realizat.
Proiectul nostru educatie.inmures.ro, este un portal educational prin care firma Reea, din Tirgu- Mures, intentioneaza sa contribuie la cresterea calitatii invatamantului muresean prin: incurajarea comunicarii intre profesori, sprijinirea inovatiei, educarea parintilor si copiilor, implicarea asociatiilor non-guvernamentale in actiunile noastre.
Fiecare institutie de stat si privata din judetul Mures are posibilitatea sa-si promoveze oferta educationala, baza materiala, rezultatele deosebite ale elevilor si ale corpului profesoral in propria pagina web gazduita de acest portal, fara costuri financiare din partea scolii.
In cadrul acest portal avem o sectiune cu materiale didactice http://educatie.inmures.ro/educatie-traditionala.html . Ne-ar interesa daca putem face un schimb de astfel de materiale. Daca doriti putem face si schimb de linkuri sau bannere.
Asteptam cu interes raspunsul dumneavoastra.
Cu respect,
Arina Borz
Buna ziua,
va voi contacta pe mail. Daca aveti un banner puteti sa mi-l trimiteti.
Abia am descoperit acest blog si vreau sa iti spun ca sunt foarte incantata. In curand voi boteza un baietel si intrasem sa caut decoratiuni pentru camera micutului cand am dat peste acest blog. Am inceput sa confectionez figurinele din hartie colorata si sa le daruiesc colegi de servici care au copii micuti si astfel am reusit sa aduc un zambet nu numai pe fata celor mici.
Va multumesc ca existati si promit ca o sa decupez si o sa colorez pentru toti copii din preajma mea.